Invidia este o emoție atât de durabilă, deoarece trăiește în singurul obicei care definește condiția umană: dorința noastră de validare externă. Vom trece prin iadul îndoielii doar pentru a ști că suntem văzuți și, dacă calea altei persoane spre a fi văzută pare puțin mai ușoară, vom invidia călătoria acelei persoane.  Dar, desigur, această stare constantă de comparație doar te scufundă într-o gaură mai adâncă.